Prima zi caldă de primăvară mă scoate întotdeauna în curte înainte să-mi termin cafeaua. După luni de ferestre închise, fiecare mugur pare o veste. Tocmai bucuria aceasta ne poate face să ne apucăm de toate deodată, cu grebla într-o mână și foarfeca în cealaltă.
Am învățat să încep mai încet. Mă plimb, ridic o creangă căzută, mă uit unde a stat apa și las pământul să se zvânte. Curtea de primăvară nu are nevoie să fie răscolită, ci trezită cu grijă.
Curățenia care lasă grădina să respire
Strâng frunzele groase de pe gazon și eliberez aleile, dar nu golesc fiecare colț până rămâne pământul lucios. Sub tulpinile uscate și frunzele curate se adăpostesc încă insecte folositoare. Le mai dau câteva zile, mai ales dacă nopțile sunt reci.
Lucrez pe câte o bucată mică. Când eram mai tânără, începeam în cinci locuri și seara aveam cinci grămezi neterminate. Acum închei întâi zona de lângă intrare. Faptul că văd un colț curat îmi dă mai multă energie decât o curte întreagă răvășită.
Înainte de foarfecă, mă uit la muguri
Nu orice ramură cenușie este moartă. Uneori zgârii foarte ușor coaja unei crenguțe; dacă dedesubt este verde, planta încă lucrează. La arbuștii care înfloresc devreme, mugurii sunt deja pregătiți și o tundere grăbită poate lua cu ea toată floarea acelui an.
Mă uit și la robinet, furtun, borduri și locurile unde pământul s-a lăsat. Sunt lucruri lipsite de poezie, dar o curte plăcută începe cu alei sigure și apă care curge unde trebuie. Florile vin mai frumos când baza este în ordine.
Trei lucruri sunt suficiente pentru început
Pe o foaie scriu ce este urgent, ce poate aștepta și ce mi-ar face pur și simplu plăcere. De obicei aleg curățarea, o verificare a plantelor și un singur proiect mic. Restul rămâne pentru weekendul următor, fără vinovăție.
Primăvara nu se termină într-o zi. Se întinde pe săptămâni și ne lasă timp să observăm ce pornește bine și ce are nevoie de ajutor. Când nu forțez începutul, ajung în mai cu o curte mai ordonată și cu mai mult chef de ea.
Discuția continuă
Lasă un comentariu