Toamna nu mi se pare un anotimp murdar. Frunzele așezate pe iarbă au o frumusețe pe care nu vreau să o alung imediat. Problema apare când se strâng în strat gros, se udă și rămân acolo zile întregi, peste gazon, trepte și scurgeri.
Curățenia mea de toamnă nu înseamnă să las curtea goală. Înseamnă să păstrez drumurile curate, plantele protejate și lucrurile pregătite pentru frig. Câteva frunze rămase sub arbuști nu mă deranjează; o alee alunecoasă, da.
Încep de unde trecem în fiecare zi
Mai întâi mă ocup de poartă, trepte și cărarea spre casă. Acolo frunzele umede se lipesc și pot deveni alunecoase. Apoi merg spre gazon. Nu alerg după fiecare frunză care cade în urma mea; ar fi o ceartă fără sfârșit cu vântul.
O prelată ușoară mi-a schimbat mult munca. Trag frunzele pe ea și le mut împreună, în loc să fac zeci de drumuri cu brațele pline. Este una dintre acele idei simple pe care ai fi vrut să ți le spună cineva cu douăzeci de ani mai devreme.
Nu toate frunzele ajung în același loc
Frunzele sănătoase pot sta în compost sau într-un colț unde se vor desface încet. Cele pătate ori bolnave le țin separat. Pe gazon nu las un covor gros, fiindcă iarba are nevoie de lumină și aer chiar dacă creșterea ei încetinește.
Sub gardul viu păstrez însă un strat subțire și curat. Acolo pământul rămâne mai protejat, iar grădina nu pare măturată până la os. Ordinea nu trebuie să șteargă orice urmă de anotimp.
Închid sezonul fără grabă
La final golesc apa din recipientele care pot îngheța, spăl uneltele și pun furtunul la adăpost. Într-un an l-am lăsat afară, convinsă că mai urmează zile calde. Primul îngheț a venit înaintea planurilor mele și primăvara am cumpărat altul.
Îmi place clipa în care curtea rămâne liniștită după lucru. Nu este perfectă și nici nu trebuie. Este doar pregătită să treacă iarna, iar eu știu că în prima zi blândă de martie nu voi începe prin a repara neglijențele din noiembrie.
Discuția continuă
Lasă un comentariu