Am avut ani în care făceam toate lucrările când îmi aminteam de ele și ani în care țineam liste atât de lungi încât nu mai începeam nimic. Acum am un calendar simplu, scris cu creionul. Îl schimb după vreme și nu mă supăr dacă o ploaie mută o lucrare cu o săptămână.
Calendarul nu îmi conduce curtea. Doar îmi amintește ce merită privit în fiecare anotimp. Plantele, pământul și vremea au ultimul cuvânt.
Primăvara este pentru privit și pornit
În martie și aprilie curăț treptat, verific ce a suferit peste iarnă și mă uit unde stă apa. Nu mă grăbesc cu toate tunderile. Unii arbuști au deja florile pregătite, iar pământul prea ud se strică ușor sub pași.
Când iarba începe să crească, fac prima tundere mai blândă. Curăț uneltele și sistemul de udare. Îmi aleg și un lucru care îmi aduce bucurie, nu doar obligații: un ghiveci nou, o bancă mutată sau câteva plante lângă intrare.
Vara observ, toamna așez
Vara mă uit la apă, la umbra din curte și la plantele care suferă în arșiță. Tund gazonul ceva mai înalt și amân lucrările agresive. Cele mai bune dimineți sunt cele în care rezolv un lucru mic înainte să se încălzească.
Toamna eliberez aleile, nu las frunzele groase pe gazon și pregătesc lucrurile pentru frig. Nu golesc grădina de orice frunză. Las locuri protejate sub arbuști și mă ocup mai ales de ceea ce ar deveni alunecos, blocat sau greu de reparat primăvara.
Iarna este bună pentru gânduri
În lunile reci nu uit complet curtea. După vânt puternic mă uit după crengi căzute, iar după zăpadă nu forțez ramurile înghețate. În rest, las grădina să stea. Nu orice liniște trebuie umplută cu o lucrare.
Atunci răsfoiesc fotografiile din vară și notez ce a mers bine. Poate un colț a fost mereu uscat sau un arbust a îngustat prea mult aleea. Iarna este anotimpul în care o idee bună se poate așeza fără să fie transformată imediat într-o cumpărătură.
Discuția continuă
Lasă un comentariu