Alegerea unui copac are ceva emoționant. Nu cumperi doar o plantă, ci îți imaginezi umbra de peste ani, frunzele din fața ferestrei și locul unde poate va sta o masă. Tocmai de aceea este ușor să alegi cu inima și să uiți cât de mult va crește.
Am plantat cândva un pom prea aproape de alee. Era mic și locul părea generos. După câțiva ani, coroana încurca trecerea, iar rădăcinile ridicau marginea. Pomul nu greșise cu nimic; eu îi măsurasem doar ziua de azi.
Îmi imaginez copacul matur, nu ghiveciul
Înainte să cumpăr, aflu cam cât de înalt și de lat va deveni. Marchez aproximativ pe pământ spațiul coroanei și mă uit dacă poarta se mai deschide, dacă aleea rămâne liberă și dacă ramurile nu vor ajunge spre acoperiș.
Mă gândesc și la ce se află sub pământ. Țevi, fundații, margini de pavaj și spațiul pentru rădăcini contează la fel de mult ca florile din fotografie. Un copac potrivit nu trebuie ținut mic prin luptă în fiecare an.
Locul are deja lumină și apă
Privesc soarele vara, când ceilalți copaci sunt plini de frunze. Iarna, un colț poate părea luminos și larg, apoi în iunie să rămână în umbră aproape toată ziua. După ploaie mă uit dacă apa stă acolo sau pleacă repede.
Nu încerc să schimb complet locul pentru un copac care nu i se potrivește. Prefer să aleg o specie care se simte bine cu lumina și solul existente. Este mai puțină muncă pentru mine și un început mai bun pentru plantă.
Viața copacului trebuie să se potrivească vieții noastre
Unele specii lasă multe fructe, altele frunze mari, flori lipicioase sau semințe purtate de vânt. Nimic din acestea nu este neapărat rău. Devine doar nepotrivit dacă pomul stă deasupra mașinii, a mesei sau a unei alei pe care vrem să o păstrăm mereu curată.
Îmi place să aleg cu gândul la anii următori, nu la fotografia de astăzi. Copacul bun pentru o curte este cel pe care îl putem lăsa să devină ceea ce este. Atunci crește frumos și nu ajungem să regretăm locul pe care i l-am dat.
Discuția continuă
Lasă un comentariu