În zilele foarte calde, primul impuls este să deschizi apa de fiecare dată când vezi iarba puțin obosită. Și eu făceam la fel. Udăm seara, puțin, aproape zilnic, iar dimineața mă liniștea luciul rămas pe fire. Pământul de dedesubt era însă aproape uscat.
Gazonul nu are nevoie să fie stropit ca florile dintr-o vază. Are nevoie ca apa să ajungă în pământ, acolo unde rădăcinile o pot găsi și după ce soarele urcă. De aceea ud mai rar, dar mă asigur că nu am umezit doar suprafața.
Ora liniștită de dimineață
Îmi place să ud devreme, când aerul este încă răcoros și curtea nu s-a trezit de-a binelea. Apa nu se pierde atât de repede, iar frunzele au timp să se usuce până seara. Nu mă uit la ceas cu strictețe; mă uit la lumină și la căldura din aer.
Dacă a plouat bine, sar peste udare fără nicio teamă. Calendarul poate spune una, dar pământul spune mai clar. La marginea gazonului îl ating cu degetele: dacă este răcoros și ușor umed câțiva centimetri mai jos, nu mai adaug apă doar fiindcă așa scria în program.
Gazonul are mai multe glasuri
Porțiunea de lângă zid se usucă altfel decât cea de sub pom. Într-o vară am tot udat colțul umbrit fiindcă partea din soare se ofilea. Rezultatul a fost un pământ mereu ud sub copac și iarbă tot însetată lângă alee. Aceeași curte poate avea nevoi foarte diferite.
Când urmele pașilor rămân vizibile și firele nu se mai ridică repede, gazonul îmi cere apă. Culoarea devine mai mată, aproape cenușie. Sunt semne mai folositoare decât obiceiul de a uda în fiecare seară, indiferent de vreme.
Apa trebuie să ajungă unde trebuie
Aspersorul nu împarte întotdeauna apa egal. Vântul o duce într-o parte, o duză se poate înfunda, iar colțurile rămân uscate. Din când în când așez câteva cești joase prin iarbă. Nu este un experiment sofisticat; vreau doar să văd dacă în toate s-a strâns cam aceeași cantitate.
Când udarea este așezată bine, gazonul trece mai liniștit prin arșiță. Nu va fi mereu verde ca în aprilie și nici nu trebuie. Vara își lasă urmele pe orice curte. Important este ca iarba să rămână vie și să-și recapete culoarea când vremea se îndreaptă.
Discuția continuă
Lasă un comentariu